Energia generata de baterii este rezultatul reactilor chimice. Elementele care stau la baza fabricarii acestora sunt in general metale grele (mercur cadmiu, plumb). Autoritatile de mediu incearca sa inlocuiasca tehnologiile de fabricare a bateriilor cu metale grele sau sa impuna reciclarea controlata a acestora. Concentratia de mercur din baterii a fost limitata la 0.0005% – exceptie facand bateriile tip pastila care pot avea o concentratie de mercur de maxim 2% din greutatea totala, acumulatorii nichel-cadmiu, din anul 2009, au ramas sa fie folositi doar in aplicatii militare, medicale si la iluminatul de siguranta, restul aplicatiilor fiind inlocuite de acumulatorii nichel metal hidrura; plumbul ramane in uz deoarece nu exista nicio solutie economica care sa-l inlocuiasca. Din fericire rata foarte mare de reciclare a acumulatorilor cu plumb (aproximativ 98%), amana decizia de interzicere a utilizarii. In paralel au fost cautate metale alternative (Ni-MH, Li-ion) care au un nivel de toxicitate mai redus, dar cantitatile mari utilizate pe piata impun un nivel de reciclare ridicat (aproximativ 60%). Din pacate reciclarea acestora nu este la fel de atractiva ca cea a acumulatorilor cu plumb deoarece costurile de colectare si separare sunt mari. Pericolul generat de aruncarea bateriilor in gunoiul menajer este ca in urma corodarii carcasei, metalele grele ajung sa se infiltreze in straturile de apa freatica si sa otraveasca oamenii si animalele. Desi mai putin toxice bateriile Li-ion, prin aruncarea necontrolata, pot genera incendii prin aprinderea litiului in atmosfera umeda.
Colectarea bateriilor uzate se poate face la punctele de vanzare a acestora, comerciantii avand obligatia sa le predea pentru a fi reciclate sau eliminate.