Acumulatori Ni-Cd si Ni-Mh

O alta chimie folosita la fabricarea acumulatorilor este cea NiCd. Aceasta ofera o densitate buna a puterii si poate fi utilizata foarte eficient in bateriile cu mai multe celule. Dezavantajele majore sunt densitatea redusa a energiei si un efect de memorie care scade capacitatea utilizabila in cazul in care bateria este descarcata partial sau supraincarcata continuu. Avand in vedere toxicitatea foarte mare a cadmiului, exista o preocupare tot mai mare de mediu cu privire la inlocuirea acestuia din acumulatori.
Desi acestea costa de 2 pana la 3 ori mai mult decat bateriile cu plumb-acid, bateriile nichel-cadmiu sunt utilizate pe scara larga in aplicatii portabile de alimentare, de exemplu, scule electrice, acumulatori statii emisie-receptie sau pentru camere TV. Principalele avantaje sunt o densitate energetica mai mare, in special la curenti mari de descarcare si o durata de viata mai lunga. De obicei aprox.500-1000 cicluri, spre deosebire de aprox. 200-500 de cicluri pentru bateriile etanse plumb-acid. Spre deosebire de acumulatorii plumb-acid, cei Ni-Cd pot fi stocati pe perioade lungi, fara intretinere, acest lucru neafectand capacitatea lor de functionare.
Din pacate, Celulele Ni-Cd se autodescarca destul de rapid, mai ales peste 35 grd C. In plus, daca reincarcam partial in mod regulat ( nu descarcam complet acumulatorul) celule sufera o pierdere temporara a capacitatii numita efectul de memorie. Acest efect este reversibil si capacitatea maxima poate fi restabilita prin mai multe cicluri de descarcare/incarcare profunda la curenti foarte mici (aprox 5% din capacitatea acumulatorului.
O alta problema operationala a bateriilor NiCd este ca tensiunea variaza foarte putin in timpul descarcarii, ceea ce face dificila estimarea starii de incarcare.

Din considerente de mediu acumulatorii NiCd au fost inlocuiti in multe aplicatii de cei Nickel-MH. Din pacate acestia nu isi pastreaza capacitatea precum cei Ni-Cd si nu pot fi utilizati la temperaturi scazute. Comparativ cu bateriile plumb-acid, eficienta incarcarii este slaba, care necesita de obicei 140% la 160% din Ah consumati pentru a restabili capacitatea, comparativ cu 120% pentru plumb-acid.
In cazul supraincarcarii, catodul de hidrura de nichel devine complet incarcat si incepe sa genereze oxigen, care se recombina cu hidrogenul la anod pentru a forma apa si caldura. La viteze reduse de incarcare, bateria NiMH poate tine pasul cu ciclul de generare si recombinare a oxigenului. Cu toate acestea, la curenti mari de incarcare, oxigenul poate fi produs mai repede decat anodul poate recombina, rezultand presiune interna in celulula. Odata ce presiunea atinge o anumita valoare, supapele se deschid si elimina oxigenul. Sistemele avansate de incarcare monitorizeaza tensiunea bateriei pentru a preveni generarea de gaze in timpul incarcarii bateriei.
Exista o imbunatatire continua a acestui sistem, desi este posibil sa nu poata concura cu litiu-ion in viitor.